Primăvară-n suflet vă doresc!

Și totuși, cum este omul de nemulțumit constant. Parcă ieri așeteptam nerăbdători Sărbătorile de Iarnă…

Uite-așa am realizat că noi trăim în viitor mai mult decât în prezent. Nu-i rău! Dar parcă pierdem CLIPA DE ASTĂZI.

Aștept cu emoție Primăvara ca pe-un RESET.

Ca pe-o dezmorțeală.

Ultimele luni au fost ciudate din punct de vede emoțional. Parcă nimic nu m-a mulțumit. Am fost într-o cotinuă căutare de schimbare. Probabil din aceste considerente, aștept cu atât de multă nerăbdare Primăvara.

Este un anotimp de-o puritate debordantă. De-un verde crud ce te revitalizează.

Am atâta nevoie de EA.

V-am spus, sunt o idealistă, o profundă, iar metafora-mi curge prin vene. Cred că nu v-am spus niciodată, dar eu mi-am dorit să fiu profesoară de Limba Română. Am făcut, însă, Facultatea de Drept. Sunt și justițiară de fel. Asta așa ca o paranteză.

Cert este că ușor, ușor fac tranziția către garderoba de Primăvară, iar asta mă umple de energie. Ușor, ușor abordez machiajul în nuanțe pastelate, roz-nude. Bine, recunosc, acestea este genul de machiaj pe care îl port oricând…

În suflet mi s-a așternut Primăvara! Abia aștep să se-aștearnă și-afară…

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

Să vă fie Primăvară-n suflet!