Lecția de pe ponton

Se spune că natura nu are nevoie de bijuterii ca să fie frumoasă. E de-ajuns să fie. La fel și omul.

Pe un ponton vechi, cu lemnul crăpat de soare și timp, stă liniștea. Nu e nimic sofisticat în jur, doar cerul, apa și un zâmbet liniștit. Poate tocmai în lipsa zgomotului se aude cel mai bine adevărul: nu ai nevoie de mult ca să te simți tu însăți.

O rochie roșie ca o adiere de curaj, o pereche de sandale comode de la Bonprix – simple, dar construite cu grijă, ca să te poarte cu ușurință printr-o zi de vară. O gentuță de vară din paie, care nu țipă după atenție, ci te însoțește discret, ca o prietenă veche.

Nu e un “look”. E o stare.

E bucuria de a te îmbrăca cu ce iubești, nu cu ce e în tendințe. De a alege calitatea, nu cantitatea. De a-ți păstra autenticitatea, fără artificii. De a fi frumoasă pentru că ești împăcată, nu pentru că ai bifat o listă de accesorii.

Într-o lume care te împinge să ai mereu mai mult, simplitatea devine o formă de curaj. Să te îmbraci simplu, dar cu gust. Să porți haine care vorbesc despre cine ești, nu despre cât ai. Să fii.

Și, uneori, tot ce îți trebuie este o pereche de sandale bune, o gentuță cu suflet de vară și libertatea de a merge înainte, chiar și pe un ponton vechi, spre un orizont care nu cere altceva decât prezență.

Și poate că, la final, tot ce contează e asta:

Să mergi cu pași ușori prin viață,

cu sufletul liber și mâinile goale,

îmbrăcată în liniște și alegeri simple,

ca și cum fiecare zi ar FI si-atât…