URBAN. OBOSITOR. EPUIZANT.
ORAȘUL A AJUNS SUFOCANT. Poate sunt eu prea încărcată emoțional, dar mă sufocă URBANUL.
Sună apocaliptic si hiberbolizat, poate. Dar, deseori, asta simt.
Luați-o ca pe o destăinuire, căci aici sunt pagini de gânduri și frânturi de viață, pe lânga cosmetice și alte lucrușoare. Și acelea fac parte din viața noastră, totuși.
Știu, știu că nu mai citește aproape nimic bloguri. Partea video primează în contemporanul nostru. Dar mi-e greu să renunț la a scrie.
Mi-a plăcut din fragedă pruncie să citesc și să scriu.
Dar viața…
Viața cu valurile ei m-a dus și m-a tot dus către alte sfere.
Și e trist, mă tot gândesc, și da, știu că-s poate prea profundă, dar mă tot gândesc cum NE FURĂ PEISAJUL. Și ne trezim târziu, si parcă nu MAI AVEM TIMP.
O să mă auto-contrazic acum, NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU.
Dar parcă – PREA DEVREME SE FACE TÂRZIU ÎN VIAȚĂ.
Fac 31 de ani luna viitoare. Mama-mi spune mereu : “Fii atentă la TIMP! Vei clipi și te vei trezi la 40!”
Ăsta-i cursul vieții, da! Dar parcă, parcăăăăă…
Am citit versurile poetului Jacques Prévert care ilustrează perfect ceea ce vreau eu sa transmit.
“Ziua abia a început și… este deja șase seara.
Abia a sosit luni și este deja vineri… și luna s-a terminat deja… și anul aproape s-a încheiat.
… și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.
… și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.
… și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem.
Deci… să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas.
Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac.
Să punem ceva culoare în griul nostru.
Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.
Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după”.
O fac după… voi spune după… mă voi gândi la asta după.
Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.
Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:
- după aceea, cafeaua se răcește…
- după aceea, prioritățile se schimbă…
- după aceea, vraja este spartă…
- după, sănătatea trece…
- după aceea, copiii cresc…
- după aceea, părinții îmbătrânesc…
- după aceea, promisiunile sunt uitate…
- după aceea, ziua devine noapte…
- după aceea, viața se termină…
Și atunci este adesea prea târziu. Deci… să nu lăsăm nimic pentru mai târziu.
Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde:
- cele mai bune momente…
- cele mai bune experiențe…
- cei mai buni prieteni…
- cea mai bună familie…
Ziua este astăzi… momentul este acum.
Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine…”
Citiți și recitiți! ACUM este tot ceea avem!
Alergăm în URBAN iar clepsidra se tot scurge!
Trăiți! Trăiți! Trăiți! Și fiți recunoscători Lui Dumnezeu pentru că SUNTEȚI!
Visați și gândiți!
SUNTEM CEEA CE GÂNDIM! Mare grijă la ceea ce transmistem in Univers, deci.
Eu tare-mi doresc LINIȘTE-N GÂND ȘI PACE PE PĂMÂNT!
